Atunci când este administrată pe cale orală, riboflavina simplă este cu un pas înainte din punct de vedere enzimatic față de FMN, deoarece FMN nu poate fi absorbită până când nu a fost descompusă în riboflavină simplă. (1-4) Pentru ca FMN să ajungă la celulele noastre, trebuie mai întâi să fie transformată în riboflavină liberă simplă, ceea ce se întâmplă în mod normal atunci când este absorbită în intestine, dar este posibil să nu se întâmple în diverse afecțiuni medicale. În astfel de cazuri, aceasta nu poate fi absorbită bine și, în schimb, riboflavina-5-fosfat (FMN), care nu poate fi degradată în riboflavină, ajunge în toaletă.

Formele riboflavinei

În alimentele noastre, vitamina B2 este prezentă sub formă de riboflavină liberă, FMN (riboflavină-5-fosfat) și FAD (prezentă și în suplimente sub formă de riboflavină liberă și ca sare de sodiu a FMN). (1-4) Pentru a realiza acest fapt, trebuie mai întâi să hidrolizăm FMN/ FAD legat de proteină, iar apoi FMN/ FAD trebuie, de asemenea, să fie hidrolizat de diverse enzime (fosfataze alcaline și pirofosfataze) pentru a elibera riboflavina liberă. Problema este aceeași pe care am discutat-o deja în cazul vitaminei B1: Nivelurile acestor enzime sunt scăzute, printre altele, în cazul hipotiroidismului, al pacienților cardiovasculari, (7) al persoanelor care iau anticoncepționale, (14) al problemelor intestinului subțire, al nivelurilor persistent ridicate de cortizol, (15) al deficienței de zinc/ magneziu (8-10, 12) și în multe alte afecțiuni. Pentru persoanele cu aceste afecțiuni, riboflavina simplă ocolește această problemă, în timp ce la persoanele sănătoase ambele forme sunt la fel de bune (cu excepția banilor aruncați în cazul FMN, care este mai scumpă, dar în cel mai bun caz doar la fel de bună ca riboflavina simplă). 
Vestea bună este că kinaza care transformă riboflavina în FMN (riboflavina-5-fosfat) nu pare să fie problematică din punct de vedere genetic la nimeni [4], astfel încât se poate afirma practic că oricine poate transforma riboflavina simplă în FMN în mod corespunzător, dacă nu există o deficiență de zinc, care este necesară pentru ca enzima kinază să funcționeze. Cu toate acestea, atunci când riboflavina-5-fosfat (FMN) este suplimentată, nu se știe cu siguranță cât de mult este utilizată în condițiile menționate mai sus, în care există niveluri scăzute ale enzimei fosfatază alcaică și cine știe câte alte condiții în care există, de asemenea, niveluri insuficiente ale altor enzime digestive nespecifice care, în caz contrar, ar juca, de asemenea, un rol în transformarea FMN în riboflavină pentru absorbție.
Absorbția vitaminei B2 este excelentă până la 30 mg, dar peste această cantitate, transportatorii săi devin saturați, astfel încât mai mult de atât nu poate fi absorbit sau poate fi absorbit doar într-o măsură foarte limitată. [4]  Rezultă că nu prea merită să se consume mai mult de 20-30 mg pe zi, cel puțin la un moment dat. B2 este o vitamină foarte importantă, deoarece adesea joacă un rol mai important în starea vitaminelor B6 și B9 decât acestea. Acest lucru se datorează faptului că avem nevoie de vitamina B2 pentru a transforma B6 și B9 în formele lor active.
Ca fapt interesant inserez aici un link către un scurt videoclip realizat de Christopher Masterjohn despre absorbția B2. S-ar putea să nu fie o informație nouă, dar este plăcut să vezi că un nutriționist cunoscut, un fel de celebritate, a ajuns la această realizare cu peste 3 ani în urmă (nu recomand neapărat celelalte videoclipuri ale lui, dar în general este destul de bun și de obicei minuțios, cred că legat de vitamina K ar trebui să aibă o perspectivă, am de gând să-l caut pe acest subiect imediat ce vom avea o perioadă de liniște...)
Dacă nu în privința vitaminei K (vă recomand noua mea lucrare pe această temă), în privința B2 îl pot recomanda cu căldură pe Masterjohn, el a ajuns recent la concluzia că mutația genei MTHFR este probabil să fie problematică doar dacă există deficiență de B2. Cu un aport adecvat de B2 pare să funcționeze bine chiar și în cazul homozigoților. (În acest sens, acidul folic poate fi adecvat pentru persoanele care nu au deficiență de B2. Desigur, aș rămâne la folat de metil doar pentru a fi în siguranță.)