Pentru suplimentarea cu vitamina B3, atât niacinamida (nicotinamida), cât și niacina (acid nicotinic) sunt la fel de bune, dar hexanicotinatul de inozitol este singura formă care nu este corespunzătoare. Activitatea biologică a acestuia din urmă este atât de scăzută încât este discutabil dacă poate fi considerat o sursă de vitamina B3. De asemenea, hexanicotinatul de inozitol este singura formă din suplimente care este străină organismului nostru și care este metabolizată într-un mod nefiresc (o substanță exogenă circulă în fluxul sanguin mai mult de două zile și este discutabil ce procent din aceasta este descompus în niacină și inozitol și ce procent rămâne sub formă de ester de hexanicotinat de inozitol).

Tipuri de vitamina B3

Vitamina B3 este disponibilă în mod natural în 5 forme prin alimentație:

1: Din niacinamidă:
Alimentele de origine animală conțin aproape numai aceasta și în cantitate mare. (În rest, alimentele de origine vegetală o conțin și ele, iar unele dintre ele conțin și ele în cantitate mare).
Mai exact, B3 este deja prezentă în formele sale "active", adică în formele coenzimatice, așa-numitele nucleotide piridinice (NAD+/NADH și NADP+/NADPH) în alimentele de origine animală (și în mare măsură în alimentele vegetale menționate mai sus), dar aceste forme coenzimatice "active" trebuie mai întâi să fie descompuse în niacinamidă înainte de a putea fi absorbite. Ele sunt apoi degradate în niacinamidă și apoi transformate din nou în formele lor active (NAD/stb) după absorbție [1,2,3]. 

2: Din niacină (cunoscută și sub denumirea de acid nicotinic):
Acesta se găsește în alimentele vegetale, dar, în multe cazuri, nu este disponibil într-o formă utilizabilă sau doar puțin absorbabilă. [2,3]

3: Din ribozidul de niacinamidă și alți derivați B3:
Se găsește în principal în lapte, dar este prezentă și în alte alimente de origine animală. Cu toate acestea, din păcate, toate conțin doar cantități foarte mici. [1,3,4,5]

4: Convertit din aminoacidul triptofan [1,3,5]

5: Convertit în acizi grași cu lanț scurt din fibre fermentate de către bacterii.
(Întâmplător, unii acizi grași cu lanț scurt, cum ar fi butiratul, pot la rândul lor să inducă activitatea B3, deși în moduri ușor diferite...)[5]
Ceea ce înseamnă, în practică, că dacă urmați o dietă naturală, dacă mâncați zilnic carne/ pește/ ouă sau orice altceva de origine animală, aproape toată sursa de B3 provine din niacinamidă. Asta, bineînțeles, dacă nu sunteți vegan. Deci, implicit, dieta noastră bogată în carne va avea ca rezultat un aport de 90% niacinamidă + 9% niacină + 1% altă vitamină B3. Iar pentru vegani, doar aproximativ 50% din B3 poate proveni din niacinamidă, dar poate fi mai mult sau mai puțin.
Dacă alimentația cuiva este deficitară în vitamina B3 (ceea ce este practic doar cazul celor săraci din lumea a treia), atunci cu ajutorul triptofanului și bacteriilor, producția B3 din fibre este crescută, așa că, într-un astfel de caz, acești primesc doar un pic din vitamina B3 din sursa de triptofan și fibre. Așadar, în cazul nostru, niacina și niacinamida din alimente asigură aproximativ 99% din aportul nostru de B3, din care niacinamida asigură 90-99% dacă mâncăm regulat alimente de origine animală. Acest fapt este valabil și pentru popoarele primitive, iar strămoșii noștri se alimentau și ei în acest mod.

Formele de vitamina B3 disponibile în suplimentele alimentare și metabolismul lor

În suplimentele alimentare se pot utiliza teoretic niacina (acid nicotinic), niacinamida (nicotinamidă), hexanicotinatul de inositol și ribozidul de niacinamidă (acesta din urmă nu este utilizat practic, dar nu voi intra acum în această discuție). Dintre acestea, doar hexanicotinatul de inozitol este străin organismului ca moleculă.
Deoarece într-o alimentație naturală este prezentă doar niacinamida sau cel puțin predominantă, aceasta sau un amestec al ei cu niacina este cea mai viabilă opțiune de suplimentare dacă încercăm să imităm vitalitatea, ceea ce cred că este întotdeauna direcția corectă...
Nu o să intru în detalii privind metabolizarea lor, este destul de complicat, dar pe scurt:
După absorbția niacinei ingerate (acid nicotinic), aceasta este transformată în niacinamidă într-o măsură semnificativă și, în cele din urmă, în coenzime active. (Pot fi, de asemenea, transformate în coenzime active printr-o altă cale, fără a fi transformate în niacinamidă.) [1,3,5]
Niacinamida ingerată este parțial degradată în tractul digestiv în niacină (acid nicotinic) înainte de absorbție și, prin urmare, chiar dacă niacinamida este ingerată, o parte din ea este absorbită sub formă de acid nicotinic. [3] Nu cunosc nicio dovadă care să sugereze că niacinamida nu poate fi transformată în niacină la om. Chiar dacă ar exista, nu ar însemna nimic, deoarece nu avem nevoie de acid nicotinic separat, ci doar pentru a produce niacinamidă și NAD, care sunt de asemenea produse din niacinamidă. 
Atât niacina, cât și niacinamida au un timp de înjumătățire rapid, iar absorbția lor este perfectă până la 4000mg. [1,3] Acest lucru înseamnă că, după o masă bogată în B3, nivelurile sanguine de niacină/ niacinamidă vor crește brusc și apoi se vor prăbuși în câteva ore. [1,3] Nu există nicio sursă de B3 în natură care să poată asigura un nivel constant și stabil de B3, nu ar fi naturală și ar ridica problema pe care a descris-o Paul Jaminet în cartea sa " Dieta perfectă pentru sănătate", în capitolul " Originile cronice ale bolilor": vitamina B3 susține și agenții patogeni care provoacă infecții cronice, așa că merită să o furnizăm pentru o perioadă cât mai scurtă de timp. O formulă de B3 cu acțiune prelungită poate, din aceste motive, să fie deosebit de problematică, deoarece, dacă crește și scade brusc, este la dispoziția paraziților/ bacteriilor pentru o perioadă scurtă de timp, în timp ce dacă este la un nivel constant, are o aprovizionare constantă, în timp ce propriile noastre celule sunt evident adaptate la a avea doar o aprovizionare scurtă de B3, deoarece în urmă cu câteva decenii nu exista nicio modalitate de a obține un nivel constant de B3. Scopul este de a reuși ca propriile noastre celule, și nu agenții patogeni, să aibă o bună aprovizionare cu B3... Și aici adresez problema privind hexanicotinatul de inositol...

Probleme cu forma de hexanicotinat de inositol

Hexanicotinatul de inositol este un compus care nu există în natură și a fost inventat de chimiștii farmaceutici cu scopul de a obține un efect diferit asupra colesterolului și a lipidelor din sânge față de efectul vitaminic al niacinei în doze farmacologice, fără efectul secundar al acesteia (niacin flush). După cum s-a dovedit, într-adevăr, nu a existat niciun efect secundar, dar nici efect, așa că a fost efectiv un experiment eșuat. [1] Din această cauză s-a făcut lobby pe lângă EFSA pentru a permite utilizarea sa ca sursă de vitamina B3 [3], cel puțin așa cred că s-a făcut lobby, pentru că, spre deosebire de metabolizarea mult studiată și descoperită al niacinei și al niacinamidei, nu numai că se cunosc puține lucruri despre hexanicotinatul de inozitol, dar nici efectul/ echivalența vitaminei în sine nu este clar. [1,3] Tot ceea ce se știe este că aproximativ 70% din doza orală este absorbită, parțial sau în întregime neschimbată, sub formă de hexanicotinat de inozitol, care constă în 6 buc de niacină legate de 1buc inozitol prin legături esterice de 6 buc. Această moleculă străină este astfel transferată una câte una, total sau parțial, în sânge, unde 1 buc niacina rezultată din dizolvarea primei legături esterice este eliberată în jumătate de zi, restul circulând în sânge (acum probabil sub formă de pentanicotinat de inozitol) timp de cel puțin 2 zile, timp în care rămâne de văzut dacă va fi complet descompusă în niacină și inozitol sau care vor fi efectele metaboliților săi... [1,3] Din aceste studii, se concluzionează că eliberarea niacinei din acesta este doar parțială și/ sau foarte lentă, că pare să funcționeze ca o sursă de vitamina B3, dar că nu se știe cât de mult echivalează cu niacina, cât de mult poate fi eliberat și ce efecte poate avea. [1] Singurul efect dovedit este acela de a atenua sindromul Raynaud, dar numai la o doză de 3000-4000 mg pe zi (sub forma unui medicament numit Hexopal), al cărui mecanism nu este cunoscut, fie datorită descompunerii sale în niacină, fie datorită structurii sale unice.
Hexanicotinatul de inozitol nu are efectul pozitiv al niacinei și al niacinei cu absorbție prelungită asupra lipidelor din sânge, deși ar trebui să aibă dacă este transformat în niacină în fluxul sanguin, deci fie rata de transformare este prea lentă, fie nici măcar nu se degradează în niacină cu eficiența așteptată-> nu este o sursă bună de B3. Nu este încă cunoscut ce cantitate de niacină poate fi eliberată din hexanicotinatul de inozitol, adică nu se știe ce cantitate este echivalentă cu vitamina B3, adică utilizarea sa ca sursă de B3 este discutabilă. [În ultimii 10 ani, practic nu a existat niciun studiu nou despre acesta și nu a fost pe prima pagină a ziarelor, așa că este puțin probabil să știm vreodată dacă este bun la ceva sau dacă este măcar o sursă de vitamina B3. În cel mai recent studiu clinic la om, a fost comparat cu niacina cu absorbție prelungită/ lentă și a fost eficient, în timp ce inositolul hexanicotină nu a arătat niciun efect... [6] În ceea ce mă privește, pe baza dovezilor de până acum, mă îndoiesc că inositolul hexanicotină este o sursă de vitamina B3 sau că are vreun rol în menținerea sănătății. M-aș gândi să îl recomand doar ca terapie, în doze farmacologice, ca medicament, în cazul sindromului Raynaud.
În orice caz, eu însumi aș fi reticent să iau zilnic ceva care nu există de mult timp și care ajunge în sângele meu sub o formă neschimbată, circulă în acesta mai mult de 2 zile, nu se știe exact ce se întâmplă cu acesta și ce efect are, în timp ce nu există un efect benefic dovedit care să merite consumul acestuia. Astfel, nu aș recomanda cu bună știință suplimentarea zilnică cu B3 sub formă de hexanicotinat de inozitol, deși nu cred că este deosebit de problematică.  Practic, cred că problematică este însăși suplimentarea zilnică în doze mari de B3 (suplimentarea zilnică în doze mari a oricărei vitamine B3 poate crește riscul de boli autoimune, cancer, avorturi spontane etc., precum și un efect negativ asupra florei intestinale și a sistemului imunitar). Subliniez că acest lucru se referă doar la un aport zilnic continuu în doze mari (50mg+), nu la un aport intermitent și cronic de 10-20 mg zilnic, consider că acesta are un efect bun, dar voi scrie mai multe despre acest fapt în viitor...).

Rezumat

Suplimentarea cu vitamina B3 este complet inutilă pentru oricine, dar dacă cineva dorește să facă acest lucru, soluția cea mai naturală este să o facă în principal din niacinamidă sau dintr-un amestec de niacinamidă și acid nicotinic,  în doză maximă de 20 mg pe zi. Hexanicotinatul de inozitol este cea mai puțin cunoscută formă de B3, cu cea mai puțin cunoscută acțiune și metabolizare și este, de asemenea, singura formă de B3 compusă nenatural care determină un nivel constant în sânge al unei substanțe străine + de asemenea, determină o circulație pe termen lung a sa ca substanță străină în sângele nostru, ceea ce nu este exclus să se acumuleze în timp. Suficiente puncte negre pentru ca aceasta să nu fie forma preferată...