Prevalența sindromului metabolic, a diabetului de tip 2 și a rezistenței la insulină asociate la aceste boli este, din păcate, în creștere rapidă în întreaga lume. Principalul motiv este stilul nostru de viață modern: în afară de ritmul nostru circadian, cea mai mare schimbare din ultimele decenii a fost în alimentația noastră. Nu numai că aportul nostru caloric a crescut dramatic odată cu apariția alimentelor procesate în industrie, dar, în același timp, suntem privați de mulți micronutrienți importanți.  Unul dintre aceștia este magneziul, care, printre alți factori, ajută la reglarea nivelului glicemiei, furnizând o serie de enzime care controlează etape importante în metabolismul carbohidraților. (1) Atunci când este deficitar, crește nivelul glicemiei și reduce sensibilitatea la insulină și, de asemenea, crește anxietatea și stresul, care apoi afectează somnul - iar un somn bun este unul dintre cei mai importanți factori pentru menținerea unui nivel sănătos al glicemiei și a unei bune sensibilități la insulină. Din nefericire, pe lângă stres, diabetul de tip 2 crește, de asemenea, epuizarea magneziului din organism, și agravează acest cerc vicios, dar vestea bună este că există o soluție. (2,3)

Legătura dintre deficitul de magneziu și diabetul de tip 2

Aproximativ 10% dintre persoanele din țările dezvoltate suferă de diabet de tip 2, dar deficiența de magneziu este mult mai frecventă, afectând până la 75% dintre persoanele supraponderale. (4,5) Magneziul din alimentele naturale a scăzut, de asemenea, în mod semnificativ în ultimele decenii, astfel încât cei a căror dietă este bogată în alimente procesate au puține șanse de a obține suficient magneziu fără suplimente. (6)
Studiile observaționale arată că deficitul de magneziu crește semnificativ riscul de diabet. O meta-analiză din 2020 a constatat că un aport mai mare de magneziu reduce riscul de diabet de tip 2 cu 22%. (7)
Într-o meta-analiză mai veche, fiecare 100 mg de magneziu elementar în plus a redus riscul de diabet cu 15%, în timp ce într-o altă meta-analiză, un aport ridicat de magneziu a dus la un risc cu 23% mai mic în comparație cu cei care au consumat cea mai mică cantitate. (8,9)

Efectele magneziului asupra sensibilității la insulină în studiile clinice

S-ar putea ca un aport mai mare de magneziu prin suplimente alimentare să fie atât de protector împotriva diabetului de tip 2 pur și simplu pentru că cei care consumă mai mult magneziu mănâncă mai sănătos? Studiile clinice arată clar că suplimentarea cu magneziu singur îmbunătățește semnificativ măsurile care influențează cel mai mult controlul glicemiei. Bineînțeles, efectele suplimentării cu magneziu conduc adesea la rezultate diferite, deoarece în multe cazuri se folosesc forme mai puțin utilizate sau nu se ține cont de nivelurile inițiale de magneziu ale participanților. La persoanele care consumaseră deja suficient magneziu înainte de studiu sau în cazurile în care în cadrul studiului s-a folosit oxid de magneziu slab utilizabil, suplimentarea a fost mai puțin eficientă decât la persoanele cu deficit de magneziu care au primit doza necesară în formele potrivite.
O meta-analiză din 2017 a rezumat rezultatele a 12 studii care au examinat efectele suplimentării cu magneziu asupra nivelului glicemiei și a rezistenței la insulină. (10) Dintre cele 12 studii, suplimentarea cu magneziu a redus semnificativ nivelul glicemiei pe nemâncate în 8 din cele 12 studii și nivelul de insulină în 5 studii. În alte 7 studii, aceasta a îmbunătățit, de asemenea, în mod semnificativ valoare HOMA-IR utilizată pentru a determina rezistența la insulină. O medie de 50 mg de magneziu elementar pe zi a dus la o îmbunătățire cu 3-5% a nivelului de glucoză din sânge și a sensibilității la insulină.
În general, prin urmare, s-a concluzionat că suplimentarea cu magneziu a fost eficientă în îmbunătățirea atât a nivelului de glucoză din sânge, cât și a sensibilității la insulină, chiar și în cazurile în care acesta a fost utilizat sub forma slab utilizabilă de oxid de magneziu.
Un studiu aleatoriu din 2019, publicat după publicarea meta-analizei de mai sus, a arătat rezultate și mai încurajatoare în ceea ce privește suplimentarea cu magneziu. (11) Participanții au fost împărțiți în două grupuri, iar membrilor ambelor grupuri li s-au dat aceleași recomandări alimentare, în plus jumătate dintre participanți au primit și 250 mg de magneziu elementar în forme bine utilizate pe zi. Suplimentarea cu magneziu în acest studiu a redus, de asemenea, nivelurile unui biomarker important, Hba1C, pe lângă nivelurile de insulină, și a dus la îmbunătățiri semnificative ale nivelurilor HOMA-IR, o unitate care măsoară rezistența la insulină, după cum s-a menționat mai sus.
Cercetarea sugerează că deficitul de magneziu poate fi una dintre principalele cauze ale rezistenței la insulină și ale controlului deficitar al glicemiei, printre multe alte probleme. Suplimentarea cu forma corectă de magneziu poate elimina în mod eficient deficiența și poate îmbunătăți nivelurile de glicemie și de insulină.