Iodul este un mineral esențial care este necesar pentru buna funcționare a glandei tiroide, pentru dezvoltarea creierului și a sistemului nervos, precum și pentru că este implicat în imunitate și în multe alte funcții. (1) În timpul sarcinii, este deosebit de important să se prevină deficiența de iod, deoarece un nivel insuficient de iod în această perioadă critică a vieții poate provoca daune permanente dezvoltării fătului. Deficitul de iod poate cauza încetinirea creșterii copiilor și scăderea inteligenței acestora. (2)

La adulți, deficiența de iod poate duce la hipotiroidism, la mărirea în volum a glandei tiroide și la diverse alte probleme. (3) Iodul era un remediu popular pentru infecții, datorită proprietăților sale antimicrobiene puternice. (4) Iodul se găsește în relativ puține alimente naturale în cantități semnificative, iar conținutul de iod al alimentelor este influențat semnificativ de locul din care provin. Introducerea sării iodate a redus într-o oarecare măsură incidența deficienței de iod, dar aceasta este în continuare una dintre cele mai frecvente boli carențiale din lume în prezent

Care este cantitatea de iod de care avem nevoie

Părerile sunt împărțite în ceea ce privește aportul zilnic de iod necesar, dar doza zilnică oficială recomandată pentru adulți este de 150 µg, în timp ce pentru femeile însărcinate și cele care alăptează se recomandă 200-290 µg de iod. (6,7) Deși acest lucru este suficient pentru a preveni o serie de probleme, mulți consideră că avem nevoie de mult mai mult iod pentru o funcționare sănătoasă.

Un aport zilnic sigur de iod este încă stabilit la 1100 µg, deoarece unele cercetări sugerează că un aport zilnic mai mare de iod poate avea un efect negativ asupra funcției tiroidiene și poate provoca simptome similare deficienței de iod. (6) Această constatare a fost, de asemenea, criticată, deoarece se bazează în principal pe studii de caz și pe dovezi slabe, în care alți factori ar fi putut juca un rol în apariția simptomelor.

O cantitate mai mare nu este o problemă

Un aspect important al dietei japoneze este faptul că japonezii consumă foarte multe alge marine, ceea ce duce la un aport foarte mare de iod, între 1 și 3 mg pe zi. (8) În funcție de tipul de alge consumate, acesta poate fi cu mult peste limita superioară considerată periculoasă, dar, în general, japonezii sunt mult mai sănătoși și mai longevivi decât oamenii din țările occidentale. (9) Dintr-o perspectivă evolutivă, este, de asemenea, probabil ca oamenii să se fi adaptat la un aport de iod mai mare decât dieta lor actuală, deoarece au trăit mai aproape de mări. Un aport mai mare de iod decât cel recomandat este, prin urmare, sigur pentru majoritatea oamenilor și rareori provoacă simptome adverse

Cum poate fi asigurat aportul necesar de iod

Deoarece pot exista variații uriașe în ceea ce privește conținutul de iod al alimentelor, este dificil de determinat cu exactitate cât de mult iod primiți din alimentația Dumneavoastră. (6,10,11) În general, cu cât o zonă este mai îndepărtată de mare, cu atât mai puțin iod se găsește în alimentele pe care le consumați. Cele mai bogate surse de iod sunt algele marine, care pot conține până la câteva mii de µg pe gram. (6) Din păcate, în multe țări, obținerea și consumul de alge în mod regulat sunt dificile, așa că nu este practic să vă bazați doar pe ele.
Deși au un conținut mult mai scăzut de iod, alți pești marini și fructe de mare reprezintă, de asemenea, o sursă bună, dar numai din oceane și mări, deoarece conținutul de iod al peștilor de apă dulce este foarte variabil, ca în cazul altor alimente. (6,10,11)
Produsele lactate și carnea pot, de asemenea, să varieze semnificativ în ceea ce privește conținutul de iod, în funcție de cantitatea de iod consumată de animale, în timp ce pentru legume și fructe conținutul de iod din sol este factorul dominant. Acestea din urmă conțin cantități foarte minime și, prin urmare, nu sunt considerate o sursă bună. (6,10,11) Pentru multe persoane, sarea iodată asigură cea mai mare cantitate de iod din alimentația lor, conținând ~50 µg pe gram. (12)
Iodul este, de asemenea, disponibil sub formă de suplimente alimentare, care conțin de obicei câteva sute de µg pe porție. Din ce în ce mai populare sunt dozele mai mari de suplimente de iod, sub forma soluției Lugol sau a altor suplimente de iodură de potasiu, care pot satisface cu ușurință aporturile mai mari de iod la care am evoluat. Cu toate acestea, merită să vă documentați înainte de a începe, deoarece există contraindicații și poate cauza probleme dacă este utilizat incorect

Efectele iodului asupra sănătăți

Unul dintre riscurile majore ale deficitului de iod este acela că poate provoca daune permanente dezvoltării fizice și mentale a copiilor mici prin reducerea funcției tiroidei, a cărei formă cea mai gravă este cretinismul. (14) Mai multe meta-analize sugerează că și un deficit de iod, chiar și ușor, poate reduce semnificativ nivelul de inteligență la copii, astfel încât suplimentarea în timpul sarcinii este deosebit de importantă. (15,16)
Un alt simptom al deficienței de iod este gușa, care este o umflătură a glandei tiroide. Dacă deficiența de iod persistă mult timp, aceasta produce simptome fizice extreme, care, din fericire, pot fi reduse în timp prin creșterea aportului de iod. (19)
Într-un studiu, participanților li s-a administrat iod în doze de 100-300 µg pe zi, ceea ce le-a îmbunătățit statusul antioxidant și s-a dovedit a avea efecte antiinflamatorii. (20)
În ceea ce privește funcția tiroidiană, un aport de iod de câteva sute de µg pe zi nu are niciun efect semnificativ, dar dozele de 1500 µg sau mai mult pot deja să reducă ușor nivelul hormonilor tiroidieni și să crească TSH. (21) Majoritatea oamenilor se adaptează la un aport mai mare de iod în timp și acest efect dispare.
Există unele studii care raportează efecte adverse cauzate de un aport excesiv de iod, de obicei după un consum ridicat de alge marine. (22,23) În aceste cazuri, este dificil să se constate ce a cauzat exact problema, deoarece algele pot conține și alte substanțe nocive, cum ar fi metale grele, astfel încât este posibil ca nu iodul să fie cauza problemelor, ci contaminanții care sunt, de asemenea, prezenți. Același lucru este valabil și în cazul agenților de contrast cu iod, care sunt adesea numiți "alergii la iod", când nu iodul, ci alți iritanți sunt cei care provoacă simptomele negative. Un studiu de revizuire concluzionează că alergia la iod este un termen inexistent care ar trebui să iasă din uz. (24)
Dezastrele nucleare pot elibera cantități mari de iod radioactiv în mediul înconjurător, care poate provoca cancer tiroidian. Pentru a evita acest lucru, se recomandă consumul unor doze mari (15-130 mg) de iodură de potasiu, care saturează glanda tiroidă cu iod, astfel încât iodul radioactiv să nu poată fi încorporat. (25) Acolo unde această terapie a fost utilizată după dezastrul de la Cernobîl, nu s-a înregistrat o creștere semnificativă a cancerului tiroidian (26), în timp ce în țările cu deficit de iod, unde nu a fost utilizată, s-a înregistrat o creștere semnificativă a cancerului tiroidian. (27)

Știați că?

Iodul era un medicament atât de popular încât medicul și biochimistul Szent-Györgyi Albert, de origine maghiară, laureat al Premiului Nobel, a scris despre el: "Când eram student la medicină, iodul sub formă de iodură de potasiu era medicamentul universal. Nimeni nu știa exact ce făcea, dar făcea ceva și ceva foarte bun. Noi, studenții, obișnuiam să rezumăm situația cu această mică zicală: "Dacă nu știi unde, ce sau de ce, prescrie iodură de potasiu".
Poate părea surprinzător, dar o parte din iodul din lapte provine de la dezinfectanții pe bază de iod utilizați în creșterea animalelor, cel puțin în fermele în care sunt folosiți. Totuși, nu trebuie să ne fie frică de acest lucru, deoarece nu afectează decât foarte puțin conținutul de iod al produselor și nu are efecte negative. (28)