Fosforul este un mineral esențial, singurul mineral din corpul nostru mai abundent decât calciul. Deși este mai puțin cunoscut decât acesta din urmă, este, de asemenea, o componentă importantă a oaselor și a dinților și se găsește sub diferite forme în celule și țesuturi, precum și în ADN-ul nostru. (1)

Fosforul este un element-cheie în procesele de producere a energiei din organismul nostru, deoarece, așa cum sugerează și numele său, face parte din unul dintre cei mai importanți purtători de energie, adenozin trifosfatul, care furnizează energia necesară pentru multe procese biologice. (1)
Fosforul se găsește în majoritatea alimentelor, astfel încât deficiența sa este extrem de rară, dar supraabundența sa este cu atât mai frecventă din cauza cantității de fosfor suplimentar care se adaugă în alimentele noastre din anumiți aditivi. (2) Prea mult fosfor este foarte periculos la persoanele cu afecțiuni renale, dar este, de asemenea, probabil să crească riscul de boli cardiovasculare și alte probleme la persoanele sănătoase. (5,10,11)

De cât fosfor avem nevoie?

Organizațiile de sănătate recomandă un aport zilnic de 550-700 mg de fosfor pentru adulți și puțin mai mult pentru copiii în curs de dezvoltare cu vârste cuprinse între 9 și 18 ani, pentru a se asigura că oasele lor cresc în mod corespunzător. (3,4)
Majoritatea oamenilor consumă mult mai mult fosfor decât atât, astfel încât acesta este unul dintre mineralele pe care ar trebui să fim atenți să nu le absorbim în exces. (5) Utilizarea anumitor medicamente și anumite probleme de sănătate pot afecta utilizarea fosforului, dar vom detalia acest lucru un pic mai jos.

Cum ne putem asigura un aport adecvat de fosfor?

Cele mai bune surse sunt produsele lactate, carnea și cerealele, dar aproape toate alimentele îl conțin într-o anumită măsură. (4) În cerealele integrale și în leguminoase, fosforul este prezent sub formă de acid fitic, pe care oamenii nu îl pot descompune în mod corespunzător, deși cu ajutorul unor tehnici adecvate, cum ar fi înmuierea, germinarea sau fermentarea, acidul fitic poate fi descompus și fosforul poate fi din nou disponibil. (6) Conținutul ridicat de calciu din produsele lactate inhibă, de asemenea, absorbția fosforului într-o anumită măsură.
Alimentele procesate au, de asemenea, un conținut ridicat de fosfor datorită diverșilor aditivi, care au o absorbție excelentă. (7) Aceasta nu este deloc o veste bună, deoarece crește probabilitatea unei absorbții excesive, care poate avea o serie de efecte negative. De asemenea, nu este o veste bună nici faptul că un raport EFSA publicat în 2019 a constatat că aportul de fosfor al sugarilor și al copiilor este, în general, peste nivelurile de siguranță din cauza aditivilor de fosfor. (14)
Adulții trebuie, de asemenea, să fie atenți, deoarece un studiu publicat tot în 2019 a observat mai întâi la șoareci și apoi la oameni că aditivii cu fosfor reduc predispoziția acestora de a fi activi din punct de vedere fizic prin afectarea negativă a producției de energie.(15) Prin urmare, este posibil ca stilul de viață inactiv și obezitatea să fie legate de aportul excesiv de aditivi cu fosfor.
Fosforul se găsește, de asemenea, în unele multivitamine și suplimente alimentare, dar și acestea ar trebui evitate din motivele tocmai menționate. O dietă echilibrată bazată pe alimente naturale va furniza cantități adecvate de fosfor și va contribui, de asemenea, la evitarea exceselor.

Ce probleme poate cauza un aport excesiv de fosfor?

Pentru majoritatea oamenilor, un aport mai mare de fosfor nu reprezintă inițial o problemă, deoarece rinichii pot elimina excesul. Cu toate acestea, în cazul insuficienței renale cronice, un aport ridicat de fosfor poate agrava evoluția bolii, deoarece rinichii nu mai sunt capabili să elimine excesul, astfel încât fosforul se acumulează în sânge și, la fel ca și calciul, poate provoca calcifiere în diverse țesuturi. (8)
Prea mult fosfor poate provoca simptome digestive pe termen scurt, în principal diaree și greață, dar, pe termen lung, poate fi cauza unor boli mai grave. Mai multe studii observaționale au arătat că persoanele cu cele mai ridicate niveluri de fosfat prezintă un risc semnificativ crescut de boli cardiovasculare și de deces. (5,10,11)

Ce poate cauza deficitul de fosfor?

Carența de fosfor este extrem de rară, apărând de obicei doar ca urmare a unor boli genetice rare, a înfometării sau a altor tulburări alimentare severe, după ce persoanele înfometate încep din nou să mănânce mult.(12) Simptomele deficienței includ slăbiciune musculară, dureri articulare și oboseală cronică.
Anumite medicamente care reduc aciditatea pot reduce absorbția fosforului din alimente, deoarece conțin substanțe care îl leagă în tractul digestiv. Prin urmare, utilizarea îndelungată poate provoca deficiență de fosfor, printre alte probleme. (13)

Știați că?

Fosforul a fost descoperit în secolul al XVII-lea de către germanul Hennig Brand, care l-a izolat pentru prima dată din urină. El a numit noul element lumină rece, deoarece strălucea în întuneric. Fosforul derivă din cuvântul grecesc phosphoros, care înseamnă purtător de lumină.