Molibdenul este un oligoelement esențial care este necesar pentru producerea diferitelor enzime. În lipsa sa, diverse substanțe nocive s-ar acumula în sângele nostru, provocând probleme grave. (1,2) Conținutul de molibden din alimente, ca în cazul altor oligoelemente, este determinat în mare măsură de conținutul de minerale din sol.

Deficiența de molibden este extrem de rară, se poate dezvolta doar în urma unei alimentații intravenoase prelungite și dacă există o tulburare genetică care are ca rezultat incapacitatea de a produce enzime dependente de molibden. (2, 14) Majoritatea oamenilor consumă cu siguranță suficient molibden, deoarece acesta este prezent în aproape toate alimentele, în afară de apa potabilă, deși este posibil ca acesta să fie prezent în concentrații scăzute în unele terenuri agricole și în alimentele provenite din terenuri agricole.
Molibdenul se găsește, de asemenea, în multivitamine și în diverse suplimente alimentare. Deși supradozajul este rar, uneori se poate acumula în unele terenuri agricole și alimentele provenite din pe aceste terenuri și pot provoca probleme pe termen lung, cum ar fi artrita. (3)

Cum poate fi atins aportul necesar?

Diferite recomandări oficiale au stabilit aportul zilnic necesar de molibden la 45-65 µg, ceea ce, conform sondajelor, sugerează că majoritatea oamenilor îl consumă din belșug. (4,5,6) Cercetările efectuate pe bărbați tineri sugerează că aportul variabil este bine reglat de organism. (7) La o cantitate de peste 450 µg pe zi, organismul începe să îl stocheze, astfel încât aporturile mai mari pot cauza probleme pe termen lung, dar acest lucru este rar.
Nu există o sursă specială bună sau rea, deoarece conținutul de molibden al solurilor agricole și al apei potabile este factorul dominant în această privință. Acesta este prezent în toate alimentele de origine vegetală și animală, iar absorbția sa este excelentă atât în forma sa naturală, cât și ca supliment alimentar. (4,5,7)

Efectele enzimelor dependente de molibden

Molibdenul este necesar pentru funcționarea mai multor enzime care îndeplinesc diferite funcții în metabolismul nostru. Aceste enzime împiedică acumularea anumitor molecule, cum ar fi sulfiții și aldehidele, în sângele nostru și le transformă în alte substanțe mai sigure. (1)
O altă enzimă dependentă de molibden este responsabilă de descompunerea ADN-ului care nu mai este necesar, ceea ce duce la producerea de acid uric. (1) Activitatea excesivă a acestei enzime poate fi responsabilă de problemele articulare care apar în timpul unui aport extrem de ridicat de molibden.
Importanța acestor enzime este ilustrată de o tulburare genetică foarte rară care împiedică activarea enzimelor care conțin molibden, iar acumularea de substanțe toxice poate provoca daune ireversibile organismului uman într-un timp scurt. (9)

Consecințele unui aport excesiv de molibden

Deși afectează foarte puține persoane în practică, molibdenul, similar cu alte oligoelemente, poate fi supradozat. (3) Acest lucru se poate întâmpla doar dacă cineva consumă alimente dintr-o sursă care, dintr-un motiv sau altul, are un conținut extrem de ridicat de molibden sau dacă ia suplimente care depășesc semnificativ cantitatea recomandată.
O limită superioară sigură pentru aportul de molibden este încă stabilită oficial la 2 mg pe zi. Probabilitatea ca cineva să depășească această limită este foarte scăzută, dar poate apărea în cazuri rare. În Armenia, într-o zonă bogată în molibden, unde aportul mediu a fost estimat la 10-15 mg pe zi, oamenii au avut niveluri extrem de ridicate de acid uric, ceea ce i-a făcut pe mulți să sufere de artrită. (3)
Studiile observaționale și cercetările efectuate pe modele animale sugerează că nivelurile ridicate de molibden pot reduce fertilitatea și nivelul de testosteron la bărbați. (12)
Cel mai probabil în legătură cu efectul său asupra hormonilor, aportul excesiv de molibden poate duce la scăderea densității osoase la femeile în vârstă. (13)

Știați că?

Molibdenul se aseamănă cel mai mult cu argintul în ceea ce privește aspectul. Punctul său de topire este extrem de ridicat, iar aliajul său cu oțelul îl face mult mai puternic și mai rezistent, astfel încât este utilizat în numeroase domenii.